joi, 12 mai 2011

politetea inspaimantatoare

Acum cateva zile, undeva la tara, am ratat un maxi-taxi si, datorita vremii ploioase, am stat la ocazie hotarat fiind sa plec acasa si sa las pe alta data placerea de a-mi petrece weekendul in noroiul si mocirla de tara.   
 Nici o masina nu se oprea. Am inghetat atat de rau incat eram gata sa platesc dublu, doar sa ajung odata acasa. Si uite… Parca din neant apare un Nissan Pathfinder
complet negru si se opreste exact langa mine. M-am aruncat spre el, dar nici nu am apucat sa-i spun soferului ca il platesc dublu, ca il vad iesind din masina, si deschizand portiera imi spune:
- Urcati, va rog! Vad ca ati inghetat.
- Poftim? nu prea am priceput eu si chiar am facut un pas inapoi.
- Eu zic sa urcati in masina, a zambit el prieteneste, dau acum drumul si la incalzire. Daca nu ajuta, aveti o patura pe bancheta, sa puneti pe picioare.
 Eu m-am uitat in masina. O masina luxoasa, sclipitoare, piele si curatenie ca-n farmacie…  M-am uitat la pantofii mei plini de noroi… Totul parea ireal.
-Dar mie imi trebuie doar pana-n gara!- nesigur am soptit eu.
-Daca la gara doriti, acolo va duc! iarasi a zambit el cald. Va rog!
Ingrijorat, am urcat in masina.
-Daca nu va deranjeaza, o luam pe scurtatura?- propune soferul.
-Nu, va rog.- Am ramas prudent.- Haideti pe traseul obisnuit.
-Stati linistit, odihniti-va -a zambit timid soferul, cu masina asta prin padure castigam o groaza de timp (?!?!).
 Picioarele imi revineau usor la caldura, din boxe se auzea Chopin. Dar bunadispozitie lipsea. “De ce m-a momit el in masina asta si ma duce pe drumul acesta? Din rasputeri am strans servieta cu branza de capra in brate. Trebuia sa urc pe bancheta din spate, acolo era mai sigur. Eu totusi am o familie… !”
Primul a rupt tacerea soferul.
-Dumneavoastra ce piesa al lui Chopin preferati? m-a intrebat el.
-Care Ch… -era sa-l intreb eu, dar  rapid, ca sa nu isi dea seama, m-am corectat:
-Pai, cam toate… Dumneavoastra?
- Aaa, mie “Do diez minor”- a raspuns soferul.    
 “Ce vrea asta de la mine?, febril cautam eu raspunsuri. - Banii? La asa o masina?”
Soferul imi povestea despre viata lui Chopin cu lux de amanunte.
“De unde stie el toate acestea? ma intrebam eu. Cine mai are timp de asa ceva. Nimeni. Si de unde? Doar..?!.. am ajuns la o concluzie socanta.- In puscarie!!! Acolo ai timp berechet! Asta ce inseamna… Incetul cu incetul ma cuprindea o spaima ce m-a facut sa inghet mai rau decat afara. In mintea mea era un haosPadurea…”
-Am ajuns! a concluzionat vesel soferul.
  Prin ceata se vedea gara. Incercarea mea de a da niste bani a fost sortita esecului, soferul tacticos a respins oferta si a iesit din masina. Eu in incercare de a deschide portiera constat ca este blocata!! Socul a fost insa de scurta durata, soferul mi-a deschis portiera pe din afara, scuzandu-se:
-E blocata pentru copii. - a zambit el. - Va doresc o zi minunata. Drum bun!
 Eu mormaind un "de asemenea" am ramas pe trotuar ca stalpul. Urmarind Nissan-ul departandu-se, ma intrebam, politetea unui om a ajuns sa fie ceva inspaimantator?!?!

9 comentarii:

Bianca Dobrescu spunea...

Se pare că a ajuns:)...

o da! spunea...

=))stii ce-i haios?! unul din bunii mei prieteni are chiar o masina de teren asemanatoare si adoram sa ascultam chopin-culmea! e chiar preferatul lui- cand mergem sa ne plimbam la munte, pe drumuri de tara sau off-road:))

o da! spunea...

chiar mai haios mi se pare ca e "ca chiar" acum 20 de minute ne-am intors de la o astfel de "incursiune" prin pdure ascultand chopin:)))

KOT spunea...

el este, clar :)

Chiulica spunea...

Uau... sunt surprinsa ca mai exista asemenea persoane.

KOT spunea...

inspaimantatoare? da, exista...

o da! spunea...

daca avea in jur de 20 de ani , foarte inalt saten , cret si cu ochi caprui sigur era el:))

Roxana spunea...

Foarte frumos din partea lui! :) Mai frumos era sa te intrebe insa ce muzica doresti tu sa asculti :))) Categoric pe urmatorul autostopist l-a sfartecat in padure! :))

KOT spunea...

:)))) Da. L-a sfartecat din politete.

Trimiteți un comentariu