Un om aparte

El este un miracol, o raritate de om. Cand vede o femeie, ii cedeaza locul, cand e racoare ii ofera haina sa. Nu adoarme la un spectacol de balet. Daca ii povestesti despre necazurile tale, i se face rau. Prin el incepi si tu sa simti. Cauti sa il linistesti, zici ca peste o saptamana se rezolva problema. Si el tine minte, si te intreaba, peste o saptamana, daca s-a rezolvat problema. Care problema? Nimeni nu iti mai aminteste... Prin el incepi sa simti. Suntem mandri de el. E un om foarte placut. E chiar caragios, uneori. Ia incerca sa-l faci sa intre pe o usa pe care scrie: “Acces interzis” Nici cu forta. Toata lumea intra, iese, dar el nu. Si are aproape 40 de ani... Toata lumea vrea sa-l cunoasca, sa vada minunea. Si el nu are nici o treaba.

 Apropo, e burlac. Am incercat sa-i facem lipeala. E simpatic, doar ca se imbraca in ultimul hal. Fara stil, toate hainele par sa fie mostenire de familie. Dar daca dai jos tot ambalajul, e foarte simpatic. Da, s-au facut lipeli peste lipeli. Dar clar, femeile nu-s multumite. Recita versuri, face cadouri carti, invita la un ceai... si chiar serveste ceai. In fine. Si noi ce sa zicem, fetele au dreptate, faptele raman marturie.

 Pe langa el te odihnesti. Dupa o cearta la servici, promisiuni neonorate, minciuni, vii la el si il intrebi: “Tu cum vezi lucrurile, ce e de facut?”

 El vorbeste si tu stai asa, pe ganduri… Ca pe malul marii… 

 Noi avem mare grija de el. Se spune ca ar fi aparut  o fata pe undeva prin Sotesti, tot asa, ca el...  Sa le facem cunostinta, sa ne grupam in jurul lor, sa-i acoperim cu ceva pe deasupra si cine stie... S-ar putea sa iasa o noua specie de oameni.