luni, 19 decembrie 2011

"Jurnalul" in familie

Jurnalul ei:
În seara asta mi s-a parut ca sotul meu se comporta cam ciudat. Ne-am facut planuri sa luam cina la un restaurant mai dragut. Toata ziua am fost la cumparaturi cu prietenele mele si am crezut ca s-a suparat pentru ca am întârziat putin la întâlnire însa el nu a comentat nimic. Conversatia parea moarta asa ca i-am sugerat sa mergem într-un loc linistit sa vorbim. A fost de acord fara... sa spuna însa prea multe. L-am întrebat ce este în neregula iar el a zis ”Nimic”. L-am întrebat daca este suparat din vina mea. Mi-a raspuns ca nu este suparat, ca nu are nicio legatura cu mine si ca sa nu-mi fac griji. În drum spre casa i-am spus ca-l iubesc. A zâmbit usor si a continuat sa-si vada de condusul masinii. Nu-mi explic comportamentul asta si nu îmi pot da seama de ce nu mi-a zis ”si eu te iubesc”. Când am ajuns acasa am simtit ca l-am pierdut de tot, ca nu mai avem nimic în comun unul cu celalalt. Pur si simplu a stat si s-a uitat la televizor, în tacere. A continuat sa fie distant si absent. Într-un final, cu toata atmosfera asta tacuta din jurul nostru, m-am dus la culcare. Dupa vreo 15 minute a aparut si el. În continuare l-am simtit distras si cu gândurile în alta parte. El a adormit, eu am plâns. Nu stiu ce sa ma fac. Sunt foarte convinsa ca el se gândeste la o alta. Viata mea e un dezastru.

Jurnalul lui:

Motocicleta nu mai porneste. Nu stiu ce mama ma-sii are…
 
 

luni, 7 noiembrie 2011

greseala fatala


Nu stiu ce mi-a venit mie sa-i cumpar prietenei mele un Iphone. Poate imi doream prea mult sa am si eu in preajma unul ca asta, ca aveam deja un mobil mai pricopsit decat avea iubirea vietii mele. Iubirea a sarit in sus de bucurie, m-a luat in brate si a soptit tandru la ureche: ”Mersi, iubitelule, dar in ce sa port eu aceasta minunatie?”
 Ce sa mai zici, are dreptate. Dintr-o punga de plastic asa o jucarie nu ai cum sa scoti... contrastu’ e prea mare. Am cumparat o gentuta dintr-o piele straina, moale ca puful.
 Tremurand de emotie, a mea zice:
- Cum vrei sa umblu eu cu asa o gentuta in hainele pe care le am? – Si incepe sa planga.
 Ce sa zic, totul pare logic.
 Ce nu as face pentru iubirea noastra... Am cumparat calmante pentru mine si am plecat cu ea in Mall. 
 „Hai sa luam asta, si asta, si pantofii, si o curea din aia... Vreau sa fii mandru de mine... ”
 Acasa a imbracat totul si cand am vazut-o am ramas fara grai si restul functiilor vitale. Oare cum am trait eu cu o zeita si nu mi-am dat seama pana acum? Cand mi-am revenit din soc am inteles ca am facut o prostie.
 Bineinteles, dupa cateva zile, zeita mea a disparut cu altul. Cel putin, semizeu.
 Oameni buni, baietilor! Daca o iubiti cu adevarat, nu-i luati nimic! Asa o veti avea doar pentru voi. Bineinteles, daca vreti sa scapati de ea, alta treaba... Cumparati-i tot ce pofteste...


simtul datoriei

     Ai dubii, ca iti voi intoarce datoria? Si atunci care este problema? Ce e cu aceste apropouri ca mi-am luat o masina noua. Pentru masina nu m-am imprumutat de la tine.

     Si chiar daca ma imprumatam de la tine!  Doar suntem prieteni! Nu-i asa? Eu pentru tine as jertfi mana dreapta. Unde-i fierastraul... Nu ai. Si tu ai da mana ta? Da? Vezi: puteam sa-ti iau mana, dar am preferat sa-ti iau o amarata mie de euro. Am procedat ca un prieten adevarat, onest. Tare frumos erai tu fara mana! Si tu te comporti de doi ani de zile ca un badaran! De doi ani nu imi mai vorbesti. Ma sufoci cu tacera asta. Eu simt ca vrei sa-mi spui ceva. Atunci spune! Iarasi ai amutit. Vrei sa zici ca sunt o lichea de om. Citesc asta in ochii tai. Dar eu, te-am jignit vreodata? Daca imi erai dator o mie de euro, nu ti-as fi zis nimic in vecii vecilor! Pentru mine prietenia este mai presus de bani! Mult mai presus! As fi zis atunci: ”Uita, mai, de acei bani, e o nimica toata”. Nu mai exista! Banii nu mai sunt, dar prietenia, prietenia va dainui. Este ceva sacru. Ca simtul datoriei. Tu poate nu stii acest sentiment, dar eu il stiu. Cu el traiesc...





marți, 18 octombrie 2011

Premiile Balului Academiei Caţavencu 2010

"Ma grabesc sa rad de toate, ca sa nu fiu silit sa plang”

 


"Ieşi afară criza ordinară! 

1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): "Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas."

2. Iulian Fota (consilier preziden­ţial): "Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc."

3. Victor Ponta (preşedinte PSD): "Vă rog să oprim acest război care nu se va opri."

Cîştigător

4. Traian Băsescu (preşedintele României): "Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă."

Categoria "Gîndire cu premeditare"

1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): "Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit."

2. Cristian Preda (europarlamentar): "Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decît mine."

3. Dan Sova (senator PSD): "Opoziţia se caracterizează prin aceea că sînt mai puţini."

Cîştigător

4. Miron Mitrea (senator PSD): "Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atît de proşti, încît pierdeau şi ce furau."

Categoria "Meandrele concretului"

1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): "Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarîm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior."

2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): "Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, cînd avem atîtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol."

Cîştigător

3. Verestoy Attila (senator UDMR): "Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim".

Categoria "Lectura nu ştie carte"

1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): "Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti. te apucă pandaliile!"

2. Gigi Becali (europarlamentar): "Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii."

Cîştigător

3. Traian Băsescu (preşedintele României): "Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă."

Categoria "Cu ce iubim femeile?"

1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): "Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sînt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă."

2. Răzvan Theodorescu (academician): "Femeia e bună conducătoare de creştinism."

3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): "Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei."

Cîstigător

4. Gigi Becali (europarlamentar): "Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!"

Categoria Emil Bobu

1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): "Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter."

2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): "Primul om care a ajuns pe Lună a fost un cîine."

3. Emil Boc (prim-ministru): "Deocamdată, sîntem unde ne aflăm."

Cîştigător

4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): "Furăciunile sînt de asemenea natură încît au depăşit orice limită."

Monden Categoria "Epoca mondenă şi contemporană"

Nicolae Mitea (fotbalist blond): "Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi." (ProMotor, 24 aprilie)

Andreea Tivadar (fotomodel): "Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon." (Antena 1, 29 iulie)

Emmy (cîntăreaţă pe bani): "Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva." (Cancan, 1 mai)

Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: "M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cît a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el." (OK!, 23 aprilie 2010)

Liviu Vârciu (fost manelist): "Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist." (Pro TV, 21 mai)

Cîştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): "Nu sînt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine." (Antena 1, 27 iunie)


duminică, 16 octombrie 2011

cele mai noi bancuri



-Draga, tu sper ca nu te-ai suparat ieri, cand am intrat seara in casa beat mort si cu o vanataie sub un ochi?
-Nu draga, de ce sa ma supar. Si cand ai intrat in casa, tu acea vanataie  inca nu o aveai....



Afis pe usa unui medic de familie:
”Nu beau bomboane si flori”



Doi comanda cate o bere. Unul specifica: 
-         Intr-o halba curata, va rog. 
Peste un timp vine ospatarul si intreaba: 
-     Cine a comandat intr-o halba curata?



Vine un lord batran acasa. Usa ii deschide majordomul casei: 
-         Ce faci, bosorogule, iarasi ai umbat cu toate paparudele prin coclauri? 
-         Nu, John, am fost sa-mi cumpar aparat auditiv...


Intra in salon un medic asistat de un nene cu toporul. 
(Medic) –Popescu, -amputare mana dreapta. 
Se aude un sunet: 
-     PAC
 -         Ionescu, -amputare mana stanga. 
-         PAC. 
-         Enescu, amputare piciorul stang. 
-         PAC. 
-          AM ZIS PICIOR!!! 
-         PAC. 
-         AM ZIS STANG!!! 
-         PAC.




- Bula, cum e noul tau profesor? 
- Ooo, habotnic rau. 
- Habotnic !? 
- Da. Cand ii spun lectia, el zice doar: „Doamne, Doamne!”




Un om beat mort, se leaga de cineva in fata blocului. 
-         Auzi, unde sta Vasile, stii? 
-         Pai, dar tu esti Vasile!!! 
-         Da, bai, stiu... Dar unde locuiesc?






 Sotia il gaseste pe sot la o berarie. 
El se supara: 
-         Asta-i totala lipsa de respect. De ce ai venit dupa mine tocmai aici? 
De ca nu ai incercat sa ma cauti, de exemplu, intr-o galerie de arta?







sâmbătă, 8 octombrie 2011

cine o fi venit...

- Asa deci, ai venit, pana la urma. Si pe unde ai umbat, nerodule? Ca o proasta stau si il astept, nu dorm toata noaptea si el apare abia dimineata. Ia labele de pe mine!!!
Vecinii de sus de tot mira: ”Iarasi se cearta cu barbat-su!”
- Unde ai intrat, jegosule! Eu pentru ce fac curatenie? Ca sa vii tu si sa lasi urme peste tot? Stai jos!
Vecinii murmura: „Nu, nu e barbatul. E catelul lor”.  
- Ti-ai gasit vreo paparuda? In ochiii mei sa te uiti! Javra! Nu tie rusine?
Vecinii:”Nu, tot barbatul ei pare sa fie...”
- Nu mai da din cap. Sa umblii creanga, esti bun, dar sa raspunzi pentru tampeniile facute, nu esti in stare...  In farfurie, bai, ce faci?! Nu te mai grabi asa ca te ineci... Unde ai urcat in pat in halul asta? Baga-te la dus, prapaditule!
Vecinii se intreaba: „Doamne, cine o fi venit acolo?..”
Un mascul, evident.
 
 

duminică, 2 octombrie 2011

"Ganditorul"

  Un barbat cu o constitutie de invidiat statea de trei ore pe o piatra, si cu o mana sustinandu-si barbia se uita tamp intr-o directie oarecare. Piciorul stang ii intepenise, il durea mana, fundul ii inghetase, dar trebuia sa reziste inca o jumatate de ora pana la sfarsitul sesiunii. A suta oara incerca sa se concentreze asupra lucrurilor importante din viata lui dar nu-i iesea nimic. Prin minte ii zburau doar bucati de friptura, picioare de femei, bere si alte chestii apetisante.
   -  Va multumesc,- a zis sculptorul, admirindu-si lucrarea finalizata. – Sunteti liber!
 Modelul s-a ridicat, s-a intins si cascand cu pofta a intrebat: 
   -  Monsieur Rodin, v-ati gandit cumva, cum veti denumi lucrarea? 
   -  Chiar asa!... „Ganditorul”! Da! Da! „Ganditorul” lui Rodin!

marți, 27 septembrie 2011

De prost gust

 Nu mai repetati de zeci de ori acelasi lucru! Va spun eu, asta este o lipsa totala de bun gust. Cum e posibil asa ceva: rosu, galben, verde si, pe deasupra, albastru ?!? Ceva mai penibil nu am vazut in viata mea! Si am vazut destule.

 Te ameteste! Te dor ochii! Te umple de nervi! Chestia asta jigneste orice simt al frumosului, daca, bineinteles, aveti acest simt. Mai si insistati cu armonia! Da de unde sa stiti voi, tineretul, ce este armonia? Eu am trait o viata si va spun eu ce este armonia. Inteleg: negru cu gri. Sau: galben cu portocaliu. In cel mai rau caz, albastru cu picatele bleu! Dar voi!? Ma iertati!

  „ -Este un curcubeu!!! ” Eu nu sunt orb. Eu vad. Doar ca as dori  sa fie si in natura asta, inconjuratoare, tot atata armonie cata am eu, in launtrul meu...








vineri, 23 septembrie 2011

Iezer-Papusa, de neuitat

 Profitand de prognoza meteo favorabila s-a organizat o mica escapada la munte  intr-un masiv in care nu am mai fost pana acum: Iezer-Papusa. Vineri seara am luat trenul spre Campulung, pentru a avea la dispozitie sambata o zi plina (dimineata-seara).. Din gara ne-a luat un renault monovolum cu sticla in loc de acoperis, care ne-a lasat la cabana Voina pe la 9, intr-o bezna completa. Treziti de aerul surprinzator de rece am pornit in graba spre cabana Cuca, la cativa km distanta. Noaptea ne apasa putin buna dispozitie, dar atmosfera s-a insufletit repede odata cu descoperirea  unor salamandre nemaivazute pana acum.

Nenumarate paraiase ne taiau calea in drumul lung spre pat, asa incat in fata unui parau ceva mai lat unul dintre noi a alunecat pe o piatra si cu o entorsa a schiopatat pana la cabana unde s-a tratat regeste cu un antiinflamator gel. La cabana era mare agitatie, familii intregi, barbati, femei, copiii, de fapt un club montan :”Trasnetul Carpatilor”.
 Cabanierul (un om foarte simpatic) ne-a avertizat despre dificultatea drumului de a doua zi pe care urma sa-l facem (Banda Rosie de la Cuca pana-n Lacul Iezer, apoi Punct Albastru pana la Voina--> Cuca), dar, din pacate, nu prea am bagat de seama avertizarile lui. La 7:30 eram deja pe drum, pe o panta care ne facea sa regretam sedentarismul orasenesc.



  Micul dejun l-am luat la inaltime, cu o panorama care ne rasplatea harnicia: soarele cadea razant dand farmec fiecarui coltisor din peisaj. Satui si fericiti, am pornit voiosi la drum. Pana pe varful Papusa aburul ce se ridicase din paduri ne-a inconjurat din toate partile, scurtand drastic perspectiva. Nu am reusit sa vedem Craiul, dar am avut in schimb parte de o racoare placuta care ne-a insotit pana in Spintecatura Papusii. Aici, o vale ce se lasa spre Nord ne-a suprins prin frumusetea si salbaticia ei: ce bine era de pus cortul acolo...





 A urmat apoi o perioada de plai mioritic, acompaniat de absenta desavarsita a unor surse de apa.. Lucrurile au devenit insa ilare atunci cand literalmente ne-am impiedicat de teava izvorului cautat :)). Cu bidoanele pline cu apa, micul nostru grup a votat in unanimitate sa continuam drumul...
 Abia de la izvor a inceput sa devina traseul cu adevarat interesant: stancarii adanci, lacuri glaciare, privelisti spectaculoase tip Retezat si poteci inguste pe coaste abrupte. Fascinati de frumusetea din ce in ce mai mare a drumului inghiteam kilometri spre Lacul Iezer. Am ajuns in cele din urma la refugiul plin de oameni veseli si poate exagerat de prietenosi dupa cateva sticle, care gateau o tocanitza la tuci.


Am aflat ca se poate dormi aici oricand fara bani, pe niste paturi supraetajate, nu foarte salubre, dar destul de incapatoare.Am plecat la 19:00 la drum, dupa o masa copioasa, grabindu-ne sa parcurgem o cat mai mare portiune pana la lasarea serii. Harta pe care o aveam indica vreo 2h-2h30min pana la “bariera” de jos de la Voina. La fel ne-au indicat si salvamontisti de la refugiu, cand ne-au trimis pe Jepi . Trebuia deci sa ajungem la Cuca pe la 10-10:30. Viteza de deplasare era insa destul de mica din cauza accidentarilor si... afinilor. Nici nu intrasem in padure, cand s-a facut noapte...
  Intrati in padure, a inceput jocul “de-a unde-i marcajul” . Slava Domnului nu ne-am abatut decat o data, si atunci destul de putin. Am reusit, in ciuda copacilor cazuti, izvoarelor si defrisarilor sa urmarim traseul. Ajunsi pe mult asteptatul drum forestier, l-am gasit insa transformat intr-un rau ad-hoc. Practic am mers pe bordura o lunga perioada, pana cand nu s-a mai putut: in fata noastra era un rau de aproape 8 metri latime cu un debit de invidiat... Acum ce facem? Aproape la capatul puterilor, unul dintre noi a plecat sa caute un mod de a trece obstacolul si l-a gasit: un podet de vreo 20 metri peste apa spumeganda. Dupa obstacolul asta totul a decurs surprinzator de bine. Am ajuns la Cuca pe la 12, ora la care ne astepta si cabanierul sa venim :). Un drum de 17 ore! Stia el ce stia !! Cel mai tare moment a fost insa cand grupul din cabana ne-a dat sa mancam din ciorba cu smantana si costita si tocanita de vacuta gatita. Nici nu speram asa tratament. Am cazut insa de pe scaun cand ne-au adus 3 portii generoase de tort (era ziua unuia dintre ei).  A doua zi dimineata ne-am intors la Voina, vazand pentru prima data acest drum, tare frumos, pe lumina... 
De la Voina am sunat masina de intoarcere si am mers apoi sa ne tolanim langa Lacul Rausor.











                                      

Cu greu ne-am desprins de frumoasele privelisti pentru a ne urca in microbuz. Pe drum spre Bucuresti am jucat „spanzuratoarea” si „mim” in sapte. In „mim” prima data nu am stiut cum sa mimez anumite cuvinte. Ca ex.-„scrupule” si „context” ;) A fost o iesire de neuitat din multe puncte de vedere.

vineri, 9 septembrie 2011

copiii nimanui

 Acum cateva zile am avut o experienta mai aparte, mai personala sa zicem, dar am fost convins sa o impartasesc pe blog. Eu am un prieten caruia acum doi ani i-a murit sotia si care a ramas singur cu doi copii. Cu baiatul lui mai mare, de 10 ani, am plecat la un karting ca sa-l fac sa se distreze un pic. Ne-am distrat de minune, dar povestea este alta. Cand eram noi in metrou, intr-o garnitura mai veche, in vagon au intrat doi copilasi, un baiat si o fata de o varsta de cel mult 10 ani. Baietelul statea cu fata spre mine si mi-a atras atentia faptul ca era imbracat foarte curat, era blondut si semana izbitor de mult cu un verisor de-al meu. Asemanarea era atat de mare incat ma uitam discret la el tot timpul cat era el in vagon. Din cauza mersului era un zgomot mare, eu nu eram chiar langa ei si tot ce am auzit eu din ce a zis el cand a intrat in vagon era: “6 frati… bolnav… ajutati” . Dupa acea fraza introductiva baietelul cu sora s-au asezat in genunchi si au inceput sa zica “Tatal nostru”. Sa zicem ca este o imagine comuna pentru subteranul bucurestean drept urmare nimeni nu a aruncat macar o privire spre acesti copii. Eu daca ii urmaream mai atent, am remarcat ceva ce m-a cutremurat. Baietelul stand in genunchi cand si-a dat seama ca nimeni nu se uita la ei si nu-i baga in seama nu si-a mai stapanit emotiile si atunci am vazut pe fata lui, pana atunci senina, o durere si o deznadejde de o asemenea profunzime incat a inghetat totul in mine. Fata copilului de zece ani trada o durere si un necaz atat de mare incat era aproape imposibil sa privesti imaginea asta. Pana m-am dezmecit eu, copii au iesit si au intrat in alt vagon. La urmatoarea statie am iesit din vagon si am alergat dupa acei copii ca sa-I ajut si eu cu ceva. Poate cu prea putin… Dureroasa este completa lipsa de reactie a tuturor celor care au stat cu mine in acelasi vagon.
Ii inteleg pe cei care afirma ca nu incurajeaza cersetoria. Dar cati dau fara sa li se ceara? De exemplu, poti oferi cuiva bani sau mancare, daca vezi ca are nevoie, fara ca acea persoana sa cerseasca. Actul se numeste milostenie. Ok, unui adult poti sa-I spui:”Du-te bai si munceste”, dar un copil de 10 ani ce poate sa faca?  Nu te pui in genunchi in fata unor oameni straini, printre care pot fi si colegi de clasa, vecini, etc, doar ca sa faci rost de bani pt tzigari…
Nu va puteti imagina cata tristete si teama poate trai o fiinta care abia ia contactul cu lumea? Si apoi daca cineva ar arunca macar o privire asupra lor si ar vedea ceea ce am vazut eu…Daca un copil care sta in genunchi in fata noastra nu ne mai sensibilizeaza inimile impietrite, atunci pot sa spun ca in zadar ne laudam cu educatia primita si statutul nostru social, ca tot la nivelul unor primate am ramas. Multi scriu pe bloguri si pe facebook in ce restaurante mananca. Daca ma gandesc ca o astfel de masa in oras costa tot atatia bani cat mancarea gatita pentru o saptamana pentru o familie intreaga, nu mai au rost cuvintele...Cei credinciosi stiu ca osanda vesnica ii asteapta pe cei care trec pe langa un copil in suferinta. “El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică (Matei 25, 31-46).”
In Bucurestiul sufocat de oameni acel copil era mai singur dacat unul din mijlocul desertului...

miercuri, 31 august 2011

de ce barbatii mor mai repede decat femeile?


 






marți, 23 august 2011

Crunta razbunare

 Stii, Oana, eu nu mai pot asa. Ma omoara, fata! Zi-mi si tu, ce sa fac? Intelegi?.. de noua ani suntem impreuna si de cinci ani ii urmaresc fiecare miscare. Doar ca e foarte siret, de cinci ani nu a scapat nici o dovada ca m-ar insela. Ce zici? Chiar nu are pe alta? Are! Sunt sigura! De ce? In fiecare zi cand vine de la serviciu e atat de tandru... Doar ca nu-s o copila. Eu inteleg. Daca sotul dupa atatia ani e atat de iubaret cand vine de la serviciu inseamna ca are pe cineva. Uite, sotul tau... E tandru? E plictisit? Nici nu-ti vorbeste? Bucura-te! Asta inseamna ca totul este in regula. Sa stii ca un barbat plictisit e cea mai buna dovada a fidelitatii.

 Eu nu mai suport viata asta... Spune-mi cum sa-l demaschez? Ce numai nu am facut... Am plans, am implorat, am lesinat, dar nimic... Am rugat pe un vecin sa-l urmareasca, veneam neanuntata acasa dar tot nimic. Doar ma pupa si zice: „Nu mai fi atat de geloasa, nepretuita mea, iubirea vietii mele.” Si cum de indrazneste sa vorbeasca asa, obraznicul? Ieri a luat-o cu totul razna, mi-a zis de dimineata- „zeita mea”. Zi si tu, arat eu dimineata ca o zeita? Minte.

 Cunostintele noastre mereu imi spun: „Sotul tau e un baiat tare descurcaret”. Intelegi unde bat cu apropourile lor? Se descurca cu toate, adica. De vecinii mei nici nu mai zic...

 In sfarsit, Oana, atat de mult ma chinuie barbatul meu incat am luat decizia sa-l pedepsesc. Ma voi razbuna crunt. Cum numai o femeie este in stare. Stii ce voi face? Eu, eu... Ii voi raspunde cu aceeasi moneda! Tot tandra voi fi si eu! El mie- iubi, si eu- iubi. El mie flori, eu- o curea. El– sa ma pupe, si eu ii voi spune; „Te iubesc enorm!” Poate chiar mai adaug ceva mai tare- sa zicem: ”Iepurasul meu”.

 Ei ce zici, bine am gandit-o? Tare, nu? Crede-ma, mai mult de un an nu va rezista, singur va marturisi totul. Doar ca sper sa nu plece din casa... Mai mult de un an, Oana, nici un barbat nu rezista la asa un tratament !!!  

duminică, 31 iulie 2011

Muntii Bucegi - dragoste la prima traversare


- Am plecat din Bucuresti spre Sinaia cu trenul, unde am fost criticat pentru lucrurile luate, cartile la munte fiind o greutate inutila in plus (aveau dreptate, ca dovada ca cea mai grea carte mi-a fost luata din spirit de camaraderie).
- Ajunsi in Sinaia, nu am rezistat tentatiei de a face cateva poze la Peles.

- Dupa tentativa esuata de a gasi poteca nemarcata spre valea Vanturis, am hoinarit prin padure ore in sir, coborand dupa busola pana la soseaua spre Bolboci. Cu toate ca am vazut multe poteci de animale si chiar oase roase, ursii, din fericire, ne-au onorat cu absenta.


-  Pe sosea am gasi un catel abandonat caruia am donat mancarea gatita. O frumusete de lupusor.

- O masina salvamont ne-a luat de aici si ne-a dus intr-o goana teribila pana la lac, facand manevre care ne taiau respiratia. La un moment dat masina practic a sarit de pe drum spre o panta foarte abrupta laterala (scurtatura) momentul in care eu pentru o fractiune de secunda am fost sigur ca noi am cazut in prapastie.
- A urmat o seara foarte frumoasa pe malul lacului Bolboci – scaldat in lac, volei, fotbal, foc, doua chitari, o vacuta tupeista si ceilalti turisti.



- Dimineata m-am trezit la ora 6 socandu-i pe toti, dar datorita acestei ore si vitezei de deplasare am reusit sa prindem sfarsitul Liturghiei de la schitul din Padina. 


- Iarasi datorita acelei ore de trezire nefiresti pentru ei, camarazii mei au fost rapusi de somn pe o poenita, ceea ce mi-a permis totusi sa profit de cartile luate si sa ma delectez cu o lectura intr-o ambianta mirifica.


- De frica ursilor s-a decis montarea cortului in zona mai aglomerata de langa cabana Padina. A urmat un urcus spre Stana Padina, unde am sperat sa gasim niste lactate. Lactate gasite (telemea, urda, jintetz, branza de burduf) s-au dovedit de a fi extraordinar de gustoase si hranitoare si ne-au oferit energia necesara pentru ziua urmatoare, cea mai grea. Ciobanilor i-am luat nu numai branza, dar si mamaliga de pe masa, care parea irezistibila.





- De dimineata am plecat spre Babele, unde am intalnit turisti din Rusia, cu care am stat la taclale aproape o ora. Erau veniti din Moscova si Saratov si erau super incantati de ceea ce au vazut pana acum. Dupa Babele a urmat Crucea, varful Omul, unde a trebuit sa imprumutam bateriile ca sa facem ultimele poze. De la Omul am coborat 3 ore pe un drum distrus de caderea bolovanilor spre valea Malaiesti.


- In zona cabanei Malaiesti am descoperit intamplator un coltisor de rai, cu parau, cascada, loc de facut foc cu lemne uscate pe langa, totul incadrat de stanci si brazi seculari. Si nici o tipenie de om. Daca adaugam la cele descrise si foc de tabara si cantece de munte vom avea ca rezultat: cea mai frumoasa noapte la munte.
-  A patra zi a debutat iarasi in forta: un urcus pana in Valea Tiganesti --- Refugiul Tiganesti (proaspat renovat)--Bran. Aici ne-am intalnit cu cativa excursionisti spanioli ce faceau turul Romaniei in 20 de zile. Drumul spre Bran a inceput foarte spectaculos si frumos, dar s-a intins pe o durata de 6 ore. Sfarsitul l-am facut iarasi pe nemarcat, urmand vechiul drum cu busola si harta in mana. Dupa un ultim coboras de-a berbeleacul, am iesit intr-un drum care, desi scurt si usor, s-a dovedit a fi incet de parcurs... prea multa zmeura, visine, prune, zmeura, visine,... :)) Ajunsi in Bran, abia am aruncat o ocheada la castel ca a si venit masina pentru Brasov.
- Pe harta cu Bucegii, am traversat practic Bucegii (incepand cu Bolboci), de la Sud la Nord. A fost o experienta extraordinara pe care as repeta-o pana la nesfirsit :)