luni, 7 noiembrie 2011

greseala fatala


Nu stiu ce mi-a venit mie sa-i cumpar prietenei mele un Iphone. Poate imi doream prea mult sa am si eu in preajma unul ca asta, ca aveam deja un mobil mai pricopsit decat avea iubirea vietii mele. Iubirea a sarit in sus de bucurie, m-a luat in brate si a soptit tandru la ureche: ”Mersi, iubitelule, dar in ce sa port eu aceasta minunatie?”
 Ce sa mai zici, are dreptate. Dintr-o punga de plastic asa o jucarie nu ai cum sa scoti... contrastu’ e prea mare. Am cumparat o gentuta dintr-o piele straina, moale ca puful.
 Tremurand de emotie, a mea zice:
- Cum vrei sa umblu eu cu asa o gentuta in hainele pe care le am? – Si incepe sa planga.
 Ce sa zic, totul pare logic.
 Ce nu as face pentru iubirea noastra... Am cumparat calmante pentru mine si am plecat cu ea in Mall. 
 „Hai sa luam asta, si asta, si pantofii, si o curea din aia... Vreau sa fii mandru de mine... ”
 Acasa a imbracat totul si cand am vazut-o am ramas fara grai si restul functiilor vitale. Oare cum am trait eu cu o zeita si nu mi-am dat seama pana acum? Cand mi-am revenit din soc am inteles ca am facut o prostie.
 Bineinteles, dupa cateva zile, zeita mea a disparut cu altul. Cel putin, semizeu.
 Oameni buni, baietilor! Daca o iubiti cu adevarat, nu-i luati nimic! Asa o veti avea doar pentru voi. Bineinteles, daca vreti sa scapati de ea, alta treaba... Cumparati-i tot ce pofteste...


simtul datoriei

     Ai dubii, ca iti voi intoarce datoria? Si atunci care este problema? Ce e cu aceste apropouri ca mi-am luat o masina noua. Pentru masina nu m-am imprumutat de la tine.

     Si chiar daca ma imprumatam de la tine!  Doar suntem prieteni! Nu-i asa? Eu pentru tine as jertfi mana dreapta. Unde-i fierastraul... Nu ai. Si tu ai da mana ta? Da? Vezi: puteam sa-ti iau mana, dar am preferat sa-ti iau o amarata mie de euro. Am procedat ca un prieten adevarat, onest. Tare frumos erai tu fara mana! Si tu te comporti de doi ani de zile ca un badaran! De doi ani nu imi mai vorbesti. Ma sufoci cu tacera asta. Eu simt ca vrei sa-mi spui ceva. Atunci spune! Iarasi ai amutit. Vrei sa zici ca sunt o lichea de om. Citesc asta in ochii tai. Dar eu, te-am jignit vreodata? Daca imi erai dator o mie de euro, nu ti-as fi zis nimic in vecii vecilor! Pentru mine prietenia este mai presus de bani! Mult mai presus! As fi zis atunci: ”Uita, mai, de acei bani, e o nimica toata”. Nu mai exista! Banii nu mai sunt, dar prietenia, prietenia va dainui. Este ceva sacru. Ca simtul datoriei. Tu poate nu stii acest sentiment, dar eu il stiu. Cu el traiesc...