Matza nemangaiata

 Sunt un om spiritual, drept urmare, nu-i de mirare ca am o mata. O mata la fel de spirituala, ca si mine. Nu stiu, poate am gresit sortimentul de mancare uscata, poate am uitat sa mai pun ceva carnita cruda, dar cand intri la baie si te apleci in fata chiuvetei, te trezesti ca pe spatele tau sare si se agata cu ghearele 5 kg de dorinta de atentie. Este asa o durere, incat primul gand este sa o ineci aici, in cada.
 O smulgi de pe tine, te uiti fioros la ea, ii vezi privirea si nu mai poti sa faci nimic. Acea privire ar inmuia pe orice procuror, politist sau tortionar din evul mediu si i-ar face sa-i doneze toata averea, bijuterii de familie, inelul primit de la mama si ceasul de aur, purtat de trei generatii. Drept urmare, o iert, si doar ii zic: "esti o fiara.."
 Si inteleg, e o mata nemangaiata. Asa s-a intamplat, ajung acasa mai mereu foarte tarziu, uneori lipsesc cu zilele. Viata e dura si mata e nemangaiata. Ma trezesc, ma culc, dar tot e nemangaiata. Merg la conferinte, vorbesc cu colegii, zambesc, dar subconstientul imi spune, ai o mata nemangaiata. A venit sezonul rece, alergi prin mall-uri, sa cumperi haine de iarna, te invarti in fata oglinzii, dar vezi acolo doar un om care are o mata nemangaiata.
 Si ajung, in sfarasit, acasa si mata se uita la mine, cum s-ar uita un astronaut care cauta dragostea in spatiul infinit, cum s-ar uita o femeie care iubeste pe acel astronaut, doar ca el este pierdut in cosmos. Si atunci lasi totul la o parte, te asezi pe canapea, o pui pe genunchi si o mangai. De parca ai mangaia toate matele de pe planeta. Si ea incearca sa cuprinda cat mai mult din tine, parca nu ar mai avea gheare. Simiti ca te iubeste mai mult decat conservele cu crevetii. Sau furatul salamului de pe masa sau sfasiatul sacului de gunoi. Am scris asta cu mana stanga, dar acum, mata mea este mangaiata.