Defileul Dunarii, Orsova

 Am plecat la 20:45 din Buc Nord spre Orsova. Initial planificasem sa plecam cu un InterCity pe la 4, dar nu circula weekendurile. Dar dorinta de a evada din Bucuresti era atat de arzatoare incat acest lucru a fost un impiediment prea mic. Toata lumea s-a pregatit temeinic in ceea ce priveste bagajele. Rucsacele erau direct proportionale cu entuziasmul :)
Seara a inceput minunat, cu capsunele aparute din „senin”… 10 minute mai incolo,  degete se incaierau discret prin caserola dupa ultimele capsuni speriate.
  In acelasi spirit al Sambetei Mortilor, am continuat cu chiftelutzele si copanele donate de mama de la tara. Cum trenul era foarte liber, ne-am intins ca imperatorii romani pe cateva scaune si pana la 3 ne-am pus pe sforait.
Gata. Ajunsesem! Eram in Orsova la ora 3 noaptea. Super!… Acum ce facem  ?!!??
Cu sfortarea disperarii m-am aruncat ca un uliu asupra singurului calator ce coborase cu noi. Era un tanar pe care-l astepta, DA!, tatal lui iubitor si bun, cu o MASINA. Amabili, cei doi ne-au dus cei 5 km care ne desparteau de urcusul spre Manastirea Sf. Ana, scutind o plimbare de seara cam lunga pentru ora aceea :). 20 minute mai tarziu dibuiam o poienita dupa sforaiturile care venau din spatele unui rand de copacei. Era o dumbrava minunata, in care ursul dormea intr-un cort. La scurt timp s-a rupt filmul…
A doua zi dimineata, am putut vedea manastirea chiar prin deschiderea cortului, inaltandu-se pe o colina impadurita. Bateau clopotele, cu un timbru de repros: “Ce faceti lenesilor?” Hai la slujba!! Grabiti, parca rusinati ne-am grabit la biserica. Dupa slujba, am putut vedea ce priveliste incredibila se intindea in fata ei. Parca toate florile posibile au inflorit in acel colt de tara, imbiindu-ne narile neobisnuite cu asemenea arome imbatatoare.

Putin mai departe, am facut un popas de masa si somn. Nu stiam insa ca la 100 m mai incolo pe drum, un cires suferea. Crengile atarnau grele, ciresele se stafideau… I-am curmat suferinta cu marinimie, curatandu-l aproape pe jumatate. Drept multumire pentru fapta buna, copacul ne-a daruit 4 kg de cirese coapte.

Am continuat drumul peste colinele verzi si am ajuns in cele din urma pe un plai cu o priveliste extraordinara spre vest. Orasul romanesc Eşelniţa, albastra Dunare si drumul spre alt oras romanesc, Dubova, destinatia noastra.

Mai aveam inca foarte mult de mers, dar cum soarele devenea din ce in ce mai arzator am hotarat sa facem autostopul. Dupa 5 minute de fluturat batista, a oprit o masina care ne-a dus exact pana la Statuia lui Decebal. Fericiti nevoie mare si bine racoriti de aerul conditionat, am facut pozele de rigoare cu Decebalus Rex, pe care l-am tagguit pe facebook. Ne-am adapostit apoi sub pod, pe un ponton plutitor. Invigorati de o cafea proaspata, am indraznit sa scoatem capul de sub pod si sa pornim la drum spre Dubova. La nici 200 de pasi ne astepta Manastirea Mraconia oferind o racoare binecuvantata celor care indrazneau sa intre.

Drumul ne-a dus in continuare prin niste chei enorme ce strangeau Dunarea intre doi pereti de stanca amenintatori. Am trecut chiar portiuni de drum deasupra carora stagna cate o stanca parca gata-gata sa cada. Portiuni lipsa din sosea dovedeau ca aceste pietricele nu se jenau sa mai si pice din cand in cand. Putin inspirati, ne-am oprit langa un semn de “Atentie cad pietrele”. Dupa suturile de rigoare in partea posterioara, ne-am departat de zona periculoasa.Tot in aceste chei am vazut prima data si graniceri romani, cocotati pe o stanca si scrutand cu un binoclu apele. Un pic mai departe, cursul Dunarii se largea brusc, lasand sa se vada lacul de la Dubova. Ajunsi in partea sudica a acestui lac, privelistea care se deschidea in fata noastra ne-a facut sa ne schimbam planurile. Desi initial voiam sa punem cortul pe muntele din E-N-Estul golfului, am decis in unanimitate: ramanem aici. Ne-am asezat deci frumusel exact acolo unde ne-a placut mai mult, am intins cortul si am pornit la o plimbarica de seara.m pornit spre centrul cultural si social al orasului, pe care l-am gasit usor, anuntat de mersul impleticit al unui locuitor care ne-a iesit in cale. Urcand in continuare, am ajuns in centru la traditionalul magazin-birt. 3 inghetate au aparut repede in mainile noastre, dar la fel de repede au si disparut. Seara la cort s-a incheiat cu “recunoaste melodia” si “fazan pe melodii”, in vreme ce luna plina-plina se ridica agale peste Dunarea de sub ochii nostri.A treia zi am pornit pe drumul de intoarcere. Eram la 20 km de gara si soarele ardea la fel de tare. Prognoza AccuWeather pe 2 zile: innorat si ploaie/innorat s-a transformat in canicula/canicula. De la marginea soselei, un mic traseu turistic ne-a condus pe muntele de deasupra Man. Mraconia pana la doua puncte de belvedere, care ne-au umplut sufletul de bucurie si cardurile de poze.

Ajunsi la Decebal, ne-a venit alta idee creaţă: hai sa luam o barca pana in Orsova. Zgomotul motorului si valurile aruncate de o salupa care practic a zburat pe langa noi, au aprins din nou scanteia aventurii. Vorbim cu baietii de acolo – pentru 40 RON 3 persoane pana-n Orsova. Eh.. Si iata-ne pe noi urcati intr-o salupa de viteza impreuna cu alti turisti, gonind pe Dunare cu pletele-n vant la peste 30 km/h. Asa DA! Ca o cireasa pe tort, salupa ne lasa pe o terasa cu bere si suc…Dupa o pauza de masa, am ajuns in gara. Pielea ne ardea pe toti (si inca ne mai arde). Intr-un sfarsit a venit si trenul, care ne-a dus cu greu (in 6h) la Bucuresti