simtul datoriei

     Ai dubii, ca iti voi intoarce datoria? Si atunci care este problema? Ce e cu aceste apropouri ca mi-am luat o masina noua. Pentru masina nu m-am imprumutat de la tine.

     Si chiar daca ma imprumatam de la tine!  Doar suntem prieteni! Nu-i asa? Eu pentru tine as jertfi mana dreapta. Unde-i fierastraul... Nu ai. Si tu ai da mana ta? Da? Vezi: puteam sa-ti iau mana, dar am preferat sa-ti iau o amarata mie de euro. Am procedat ca un prieten adevarat, onest. Tare frumos erai tu fara mana! Si tu te comporti de doi ani de zile ca un badaran! De doi ani nu imi mai vorbesti. Ma sufoci cu tacera asta. Eu simt ca vrei sa-mi spui ceva. Atunci spune! Iarasi ai amutit. Vrei sa zici ca sunt o lichea de om. Citesc asta in ochii tai. Dar eu, te-am jignit vreodata? Daca imi erai dator o mie de euro, nu ti-as fi zis nimic in vecii vecilor! Pentru mine prietenia este mai presus de bani! Mult mai presus! As fi zis atunci: ”Uita, mai, de acei bani, e o nimica toata”. Nu mai exista! Banii nu mai sunt, dar prietenia, prietenia va dainui. Este ceva sacru. Ca simtul datoriei. Tu poate nu stii acest sentiment, dar eu il stiu. Cu el traiesc...