miercuri, 22 februarie 2012

"Zoe, fii barbata!"

 Intr-un articol dedicat vietii personale a celebrei Woopy Goldsberg, scria ca ori de cate ori aceasta se indragostea, nu se lasa pana nu obtinea ceea ce isi dorea. Si reusea in proportie de 98% (probabil era foarte ambitioasa).
 Pretendentul era acoperit de cadouri, atentii s.a.m.d. asa incat intr-un final se preda.
Asta m-a pus pe ganduri.
 Imaginati-va urmatoarea scena: Woopy se apropie, incercand sa faca o fata cel putin suportabila. Intr-o mana are o chitara electrica semnata de Jimi Hendrix cu dedicatie speciala si in cealalta o sticla de wiskey „Glenfiddich”. Probabil multi ar alege sa goleasca initial sticla si apoi...poate...ar accepta si restul. 
Dar... Acest articol contrazice o prejudecata, un stereotip conform caruia o femeie de felul ei evita actiuni directe si prefera sa o ia pe ocolite. De ce oare?
 Sa vedem. In tinerete eu am facut putin judo. Dupa ce mi-am „rupt” coloana, am renuntat (tara a pierdut inca un campion, asta este...). In judo, ca si in majoritatea stilurilor de lupta, frontal poti ataca doar un adversar mai slab sau macar echivalent ca greutate si forta.  Daca adversarul este mai puternic, atunci trebuie atacat din lateral. Asta se pare ca este important si aici, in discutia noastra.
Stereotipul corect este – cel care se simte puternic ataca direct. Cel care nu este sigur pe el o ia pe ocolite, apeleaza la mici "smecherii".
Femeile, din pacate, se simt puternice mai rar.
Si de aici celebrul: "Zoe, fii barbata!"

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu